Pescãrusul se roteste în zbor chemând astfel, tãcut pe ceilalti pescãrusi aflati vizibil ceva mai în aval.Li s-au adus la mal mâncare ;festine-frimituri.

Sapte papagali verzui isi agatã gherutele de copacul cu scorbura înzãpezitã,de parcã ar fi ciocãnitori.Papagali verzi!de unde-au apãrut?si-n parc si-n pãdurea din vecini.Lumea zice cã mãnâncã orice fel de semintze le dai,la fel ca oricealte pãsãri. Dar cum de rezistã la frig si zãpezi?

Pescãrusul planeazã si se aseazã la ospãtz, doar dupã ce si-a pus pe cântarul genetic toatã propria sa necesitate de hranã în balans cu toatã necesitatea de hranã a celorlalti. Pescãrusi. 

În fapt ,pe acest tzãrm nici nu existã pescãrusi obezi.Roate rotite în zbor ,planãri vertiginoase, talii  arcuite, subtiri si ronde,frumos întretinute siluete nedepãsind gabaritul dat.

...Si noi oamenii, la urma urmei alegem câte un model de greutate ; doar cã nu efectuãm rotiri în zbor pentru a echilibra balantza  noastrã macro/socialã.

Cel mai drag le este pescãrusilor sã prindã frimiturile în aer. Dacã arunci în sus cartoful-pai-fript fie si cu maionezã cu tot, pescãrusul rîde fericit cã nu trebuie sã se scoboare pentru a lua mâncarea de la ciocul ratelor, al lebedelor.

Ciudat :cât de mari îs lebedele si  în fapt cât de putin mãnâncã ; lebedele- fie ele albe fie negre, privesc cu aceeasi  nedumerire  feliile de pâine  printre rate; pânã sã-si scoboare ele cu elegantzã studiatã lungul gât,lopãtarii-scufundãtori au si pescuit deja totul.

Ratzele  ~se prezintã la festin cu grabã provocând în ape, trumbe -si se opresc distante, ofuscate fiindcã iar, ce ritual ! dati de mâncare  pãsãrilor cerului.Le-o fi teamã ratzelor de pescãrusi? Mã duc chiar acum un pic sã le mai studiez.

Dragonii petrecãreti încã, poate se intâlnesc, mai greoi, mai arareori cu îngerii cei rebeli la un chef pentru a nu se lãsa îndopati-îndoctrinati,chiulind apãsat de la orã-cine stie în ce colegii ,pe ce  meridian-concomitent cu brio decrosând examene,diplome, trofee, devenind ingineri...si deodatã :în ce consta de fapt  fronda cândva îsi mai aminteste cineva?

iar noi îngeri si demoni de ce eram cândva rebeli, mai suntem?iatãGorun

http://www.noema.crifts.ro/doc/2009_a_05.pdf

cel mai cel  îngerbalurînger poet inginer cu solzii de aur

GORUN MANOLESCU

prilejuindu-ne saltul din metafizice în entuziasmant stiintific& poetice întâlniri

http://www.noema.crifst.ro

motto:

 Este dreptul doamnelor si al domnitzelor  de a saluta ele  mai întâi   pe toatã lumea si intotdeauna pe  cine  vor ele: cu o reverentzã, cu o indiferentzã, atât doar cât sã nu permitã  ca  amarul sã se  infiltreze în inimi- .din  dreptul doamnelor si-al domnitzelor.

De ce  ales acest blog  in lumea cãlãtoriilor?

Deoarece atunci când nu cãlãtoresc în lumea ideilor mã aflu pe drumuri; dintr-o cãlãtorie în timp, într-o cãlãtorie în spatiu, depese.

Mã aflam si  în voiaj de lucru iatã 

Lucram si locuiam  într-o fostã  cazarmã  destinatã refugiatilor de rãzboi.

Pictam peretii unui imens coridor printre camerele tuturor religiilor din toate rãzboaiele lumii . 

Un refugiat dintr..Nu stiam cum sã combat aceastã teorie, ci doar am apãrat drepturile democratice pânã se fãcuse târziu în noapte  apãrând  drpeturile  celor ce doresc sã-si contemple  portretul pe pereti, cât si drepturile  acelora ce doresc sa priveascã flori sau chiar  picturã abstracta pe pereti!acestora  anume le  voi destina o parcelã in acest sens, ce anume si-ar dori refugiatul nostru sã pictez pentru el pe perete?o floare? un tablou abstract?

(nici vorbã de compr-un rãzboi  pe acest coridor  , cu vorba bunã îmi explica de ce nu ne dã voie Alah  sã pictãm portrete nici pe pereti de coridor : deoarece când vom muri si ne vom duce sus la Alah, Alah,el, ne ve spune nouã pe drept cuvânt cã nu am fost capabili sã dãm viatã aceea ce am portetizat, deci nici sa portretizãm sã nu comitem  deoarece numai aAlah dã viatã omuluiomis, nu intentionam si nu faceam nici un rabat de la nici o calitate valorica, deci nu compromiteam ; compromisele sunt atunci când ciobim valoarea

( paharul din care bem, farfuria din care mâncãm...spatiul de  dialog si dreptulfiecãruia de a   opina.)

Refugiatul isi doarea ca eu sã-i dau lui pensula  pentru ca el sã steargã portretele de pe perete; Acum.

Acum este cam târziu, zic--(se înnoptase) si ar fi mai bine ca toatã lumea sã mergã lumea la culcare, zic, ...cã doar n-or fi intrat zilele de conversatii pe teme de religie si esteticã în sac..

..plecam eu însãmi   ,demonstrativ  spre camera mea  ca la defilare cu buchetul de pensule tinute  sus; Refugiatul de rãzboi, pleca pe- afarã,unde  gãsea noroiul  printre rãsadurile de flori si... cu noroi acoperea portretele de pe acel perete.

Ca pictor participant la  vindecarea traumelor de rãzboi,ce aveam a face ? doar nu era sã delationez, sa pârasc ,sau sã mã plâng cuiva de respectivul refugiat de razboi cum cã a dat cu noroi peste  frescã

,,, ar fi trebuit sa stiu cum sa  dialoghez cu un traumatizat de razboi aflat in medicatie ... cum sa previn , sau cum sa repar.

...; Îmi era si milã de el  amãrâtul, zilele urmãtoare cum umbla bietul  pe alei, spãsit, rusinându-se  din cale mea, ,asteptându-si pedepsele;  

În camera-n care locuiam  pe atunci, sistematizasem patru spatii, delimitate prin cortine si dulap;cel mai frumos devenise spatiul  "camera de zi" in care printre falduri de draperie cãrãmizie, stam  si cugetam: domane cum voi rezolva  acum aceasta frescã?"'

în cele din urmã ,cu apã ;decisei sã spal peretele si gata ;cu jet  puerinc de la  furtunul de udat  peluza ;...si se întâmplã miracol impresionant : pãmântul din noroiul cu care acel refugiat acoperise portretele , fusese iluminant .chipurile  de pe pereti pierisera sub noroi ci  reapãrurã reimprospãtate  ,ca  vii.Intre timp aflam si un raspuns pentru  Alah: doamne ,dacã omul reînvie oarecum  si iese  definitv din trauma de razboi privindu-si portretizarea de  pe perete...e totusi  viatã... însã  între timp  mai aveam o   dilemã în  rezolvarea spatiului  compozitional dintr -o portiune a coridorului unde nu portetizasem.

Nu si nu , oricat mã gândeam  nu stiam cum sã rezolv ...

când  , iatã, o refugiata de razboi ce locuia-n camera din vecinatate; , ca furtuna sosi  in trecere pe coridoare,  puse mâna pe borcanul ce continea culoarea de bronz( auriu ),dãdu cu acest borcan de perete,de tzãndãri se fãcu, plesnind cu fortã exact spatiul dilemã al compozitiei , si asftel rezolvându-l.

 Mare-i fu mirarea  sa, a refugiatei a doua zi pe când îsi cerea scuze cã ea nu stie ce face când  se-mbatã, cum  ii multumeam ca ma ajutase sa rezolv spatiul compozitional, si ca -i voi mai invita intuitia sa participe oridecâte ori doreste sa picteze aruncand cu culorile, deoarece datorita ei  pictasem   lampa lui Aladin  acolo pe perete.

 comentariu de horace 07.o3.09:cine scrie cum îi tunã

Bun venit la cabaret , dragã horace! aici  da, tunã  si fulgerã   cu scânteietoare umbre ,miscãtore  lumini, decor , costum, ai observat  ,de când n-am mai fãcut  spectacol