A fost odată un ostean.
Si cum revenea el teafăr din ultima bătălie, craiul îl înnobila dăruindu-i jumătate din mosia întinsă de vis chiar la poalele castelului crăiesc.
Pe când desăvârsea noile sale acoperisuri , înnobilatul ostean zări pe cale o mândretze de preafrumoasă castelană, ce tocmai se desprinsese alergand din suita împărătească ca să culeagă pe pajiste,în multicolor buchet, flori pentru crăiasa ce , încă de la ceasul zorilor ,se afla în suferintzele lucrării aducerii pe lume a celui de-al treilea vlăstar împărătesc.
De cum văzu pe tînăra domnisoară de companie, îndrăgind-o nespus o petzi cu deplin succes si trăiră fericitzi până la adînci bătrînetze.
Rod al fericirii căsniciei lor veniră pe lume ,una mai frumoasă decât alta, trei adorabile fete.
Mezina - frumoasă precum irizarea razelor pe aripi de libelule în roua diminetzilor când clipocind ritmat ,apare din mări soarele îmbujorat- crestea voios zburdălnicind de la lectia de pian la cele de literatură universală , calină ,alintănd lumea cu vorbe iutzi ca arcul cu săgetizile, compunând sublime poeme în care cuprindea emotzii cosmice, scrise în caiete legate cu funde de satin lucitor în culoarea esmeraldină.
Mijlocia- frumoasă ca zările foarte senine deasupra văilor carpatine- crestea pe cât de mândră pe atât de blândă înconjurată de mieii, iezii, vitzeii,mioarele si dulăii de la stână, găinile cocosii, veveritzele, ratzele ,ba chiar si rândunicile formând alai în preajma sa , deschizându-i calea oriunde păsea, apărând-o de orice pic de vrăsmăsie, mai strasnic chiar decât păzesc străjerii cetătzile.
Fata cea mai mare-frumoasă cât să nu zici că slută- avea chipul pistruiat si rotund cum e luna plină si cu tot atât păr pe cap cât un pui de găină doar că mic si des nu crestea mai mult decât puful de pe piersici,în schimb crestea ea însăsi înaltzându-se în ritm pantagruelic-atat de repede, încât învătzase a-si croseta singură rochiile si părea de la o zi la alta ca nou învesmântată, doar adăugând la poale si la mâneci, în fiecare săptămână, câte un rînd de cipcă dantelată;însă lumea de pe ulitzi în cetate, dându-si coate o arătau cu degetul căinând: "ai, ai,înaltă si lungă de cipcă...!";asadar, stânjenită printre necunoscutzi, ea zăbovea mai cu drag, în livezile părintesti îndeletnicindu-se cu stupăritul, cantitătzi imense de excelentă miere deservind pietzile împărătziei; iar acolo, în zumzetul familiar al albinelor, nu era lipsită de tovărăsie, cei trei fii ai craiului petrecând cu plăcere ceasuri din studiul logicii îndatoririlor administrative, în aer liber, în compania fetei cea altmineri voios impartzială.
Zi-i poveste că-nainte mult mai este.
Cele trei copile ale osteanului înnobilat deveneau de-acum fete de măritat iar cei trei fii de crai se aflau la vîrsta destinată însurătoarei.
Oamenii sărmani , pe care Dumnezeu îi dăruieste cu multe fete cucuiete, obisnuiau să mărite cel dintâi pe întâia născută pentru a nu rămâne niciuna cum se zice: "piatră în casă".
Pentru lumea înstărită însă, obiceiurile celor sărmani nu prezintă aceeasi cădere; astfel, nici în conacul dintre livezi nu era vreo grabă pentru nici un măritis.
Din zori până pe-nserat,cavalerii se prezentau într-o crescândă puzderie într-atâti ,încât era de făcut printre dânsii ordine ca la militărie.
Frumoasă si maiestuasă, ea însăsi fiică de glorios ostean , mama fetelor supraveghia cu temeinicie toate acareturile gospodăresti iar serile si-n timpul seratelor se instala în jiltz lângă jiltzul iubitului sotz ,tzesând ,cusând foarte artistic goblen cu pesiaje de câmpuri înflorate si herghelii pe câmpii.
Langurosi curtenitori ,daruri de sărbători, serenade sub cerdac, necontenit anturau viatza mezinei. Când nu învârtejea scintilant dansând balurile, ea tzinea la conăcel, salonul de literatură, compunând liduri ce interpreta însăsi măiestru la pian, stimulând artele lirice si pe cele satirice.
Sora cea mjlocie ar fi vrut cu drag , mai degrabă să se mărite cu un fecior cu suflet bun ca să întemeieze familie cu numerosi copii, însă nu mai prididea să aleagă din puhoiul de fetzi frumosi ce căutau a-i obtzine favorul, solicitând audientze de urgentză pentru câte vreun cătzelus ce părea a schipăta, veveritze ce păreau lente, oitze ce păreau cam triste, pisicutze ,brotăcei, turturele aduse pe bratze în cosuletze ...fiindcă bietele făpturi necesitau măcar o privire binefăcătoare.
Când venea vorba despre petzitori, fata cea mare avertiza ritos, că mai curând s-ar duce la mânăstire decât să fie supusă penibilelor examinări ale petzitului.
Cand auziră una ca asta cei trei fii de crai puseră semnul de carte în manualele de logică închizându-le răsunător si căinară:Äi,ai, ai, rochie înaltă de cipcă, ai! Câte penibile portrete pictate reprezentând printzese îndepărtate, an de an primim,acum si noi doar dintr-atât ar trebui să ne călugărim?"
Fata cea mare rămase descumpănită de temele logice ale acestui enuntz.Contrariată , pradă unor emotzii confuze,zise:"Cum pot fi oare penibile portetele pictate?când penibil ar fi să bârfim printzesele îndepărtate"!?!"
"Hahahahahahahaaa" , rise mezinul
"Ohohohohohooo" hohoti mijlociul
Iar cel mare explică pe îndelete:"
"Chipul pictat când îl privim ne pare nouă , cum că redă nu orisicare formă de existentză ci reala nobleteze de caracter, blândetzea cea sufletească, semetzie aristocrată, precum si gingăsie a vietzii lăuntrice,sau cumintzenie a aleselor purtări. Astfel sunt portretele pictate, însă ar fi într-adevăr penibil să bîrfim pe cele ce sunt în realitate printzese îndepărtate."
Înalta de cipcă tot căuta în gând un simbol o idee să lege sensurile vorbelor aceleea ,când o harnică albină rotindu-se în jurul ei ,poposi pe mână apoi zburând tot mai sus ,tot mai sus, îi atinse usor obrazul ca un pupicutz; ea indeobste întzelegând graiul albinelor dar de această dată se gândi, si iar se gândi până seara, si a doua zi iar se gândi apoi se duse la stiva de lemnării pentru butucii de foc; de acolo alese un lemn lung cel mai lung- cât o prăjină, dar mai lat-, ce despică cu grijă să iasă neted pe o parte pentru a fi bun de pictat ; Seara în al ei iatac, în loc să crosteze ca de obicei un nou model de cipcă pentru adăugat la mâneci si la poale, se aseză la pictat. Puse opaitzul Să lumineze lângă oglindă .Nu, nu vroia să desăvârsească un portret de trimis în petzit;Ar fi vrut să încerce a reda în autoportret frumusetzea lăuntrică.
Nu reusi aceasta fiindcă nu stia cum să înceapă si nu stia nici cum să continue.
Si iar se gândi:"Nu ar fi nimic penibil să ma autorpotretizez asa cum as dori să fiu: nu mai înaltă decât usa, cu păr pe cap lung ca niste plete ondulate. "
Zis si făcut, poveste, că-nainte mult mai este .
Se pictă pe sine lângă usă , mai scundă decât usa,apoi si inventă onduleuri pitate reprezentând un păr bogat si lung pe cap;
Si iată că
încă de a doua zi încetă a mai creste în înăltzime, în schimb începu a-i creste părul de pe cap, devenind lung strălucitor si mătăsos de mai mare dragul.
Da, desigur îi spusese ceva în zbor , harnica albină... Da, însă si noi auzim albinele zumzăind si asta fără a distinge altceva decât :"Iaca niste bîzîituri si bâzâieli" .
,
Commentaires