atelier  (istorie de cabaret) posté le mercredi 03 mars 2010 17:00

-în atelier-bucuresti-octombrie-'82

...atât de putină lume la mine  în vizită încât uneori îmi părea că mi-au amutit gândurie si că am uitat  cumva ,să vorbesc; că mi-e sălbăticit glasul si-am uitat să cânt ;

nu scriam scrisori- părea că rostul acestora  nu mai există.de ca si cum nici n-a  fi fost inventat vreodată  stilul epistolar.

îmi plăcea să  desenez singură-n atelier dar si să mă aflu-n lume ,să desenez lumea- dintr-un coltz de cafenea- cafenele nu prea mai existau.

căutam modalităti de a-mi forma publicul .căutam cenacluri de poezie.lume cărora să le prezint cântecele, desenele.

azi mă gândesc: nici nu-mi trecea prin minte să-mi invit seful, colegii( lucram, aveam servici cu orar 9-17, fiindcă   trebuia să-mi plătesc chiria atelierului500de lei pe lună cel putin )

,Să-i  invit,să organizez seri,să la transform viata într-un cabaret....

-viata  mea era un cabaret , însă  cum de nu-mi trecea prin cap ideea de a-mi forma un public si  cu colegii ,cu sefii mei  de la servici!?

 La comentariul de CANTECEL(.." cat de ....")vineri 5 martie, ore13'55

Tu, CANTECEL 

 esti cel mai exigent  public  al  basmelor  si povestirilor  mele, asa să stii, iar  public exigent este cel mai  bun lucru   pe lume...ÎNsă, ia te uită, vezi , nu aveam nici ideea de a vă invita mai adesea  pe voi,  preferam să iesim la plimbare, în parcuri, la zoo,  la teatru, la cofetărie...ori la atelier  era si curte, să-mi fi trecut prin minte ideea de a pune o masă afară ...Ce timpuri, ce absentză de idei, doar de nu s-ar mai repeta.

...însă  să stii că locuinta  în care închiriasem atelierul avea spirite iar eu nu credeam în spirite- povestile cu spirite si stafii, îs ceva de ordinul  superstitiei,^^imi ziceam, si încă nu găsisem o nouă definitie de dat superstitiilor; însă  devenea evident, se impunea: casa asta are spirite, zău, ! chiar de la început, din senin, de parcă o insistentă privire curioasă îmi  solicita  capacitatea de a creea atmosferă., împăciutioare  - ..nelinistite spirite bântuiau imobilul   ...  nu credeam că există spirite, însă  m-am auzit    deodată spontan adresându-mă părelnicei aeriene priviri cercetătoare :  FITI LINISTITI TOTUL E ÎN ORIDINDE ,UITE DE-ABIA M-AM MUTAT AICI SI  ACUM  DERETIC ATELIERUL  ASA CĂ,I NICI O PROBLEMĂ ! NU-I CAZUL SĂ FITI ASA NELINISTITI , CĂ UITE,  DUPĂ CE ARANJEZ  CÂT SE POATE DE FRUMOS, AICI O SĂ DESENEZ , SI-O SĂ FIM PRIETENI,  -

 asa că...  dupŕ ce m-am auzit compunând asa o peroratie , mi-am zis resemnată că asta e, casa are spirite chiar dacă nu cred eu  în spirite  - si gata;

însă  nu  spiritele casei să-mi fi  luat din cap o atât de simplă idee   cum ar fi   organizarea de serate- cabaret.!!!

Prin '85  proprietarul  Roncea a inchiriat holul mare  holul mic ,bucătăria si una din camere ,nu stiu cărei case de filme, pt un film  de actiune interbelică-ocazie cu care mi-a spus că heheee, în tineretea lui  ( '20-'40)multe  elegante, dansante baluri se desfăsurau   în  holul cel mare ...  

Prin  '86

ajunsesem   în fine  la mult extravaganta  idee de a propune  spectacol de autor  gen cabaret- la un teatru- iar în costul biletului să fie pt. fiecare un CI-CO( bŕutură răcoritoare cu aromă intre limon si portocală , acidulată,excelentă dacă era prospătă  )  

..însă pe vremea acestei fotografii   82-85 singurătatea crestea-n viata mea si  la atelier ,si nu -mi apărea gandul   de spectacol  loco

,-întristată că nu mai exista  nici măcar Cenaclul de Luni , porneam cu desenpoemele în căutarea  unui public - la cenacluri de poezie, prin oras...Oare  de ce  pe atunci  nu descopeream idei simple de   a folosi ceea ce exista: în   spatiul meu, ?

pe  atunci nu stiam, si am aflat mult mai târziu  , că as avea calităti de amfitrion.Nu stiam că-mi place să gătesc ,să pun masa,  să servesc lumea   cu drag ....E drept că  nu abundenta  de alimente era  caracteristica băcăniilor în  deceniul 80 , însă pentru a organiza o serată ... o masă , ...ha? ce zic  ! Doamne, ce-  as fi găsit  de cumpărat?? 

sâmbătă 6 martie ore 21,30 

 

lien permanent

Altceva, altfel  (doamna de desen) posté le samedi 20 mars 2010 16:25

Profesorii nostri din liceul de artă nu ne indemnau câtusi de putin să abordăm piata portretistică, iar în facultate ni se inocula ideea cum că a portetiza lumea pe stradă ar fi o indeletnicire kitsch din lumea relatiilor cu primăriile , cu pălria pe cap, pentru a pretinde loc de umbrală sub soare, pe litorale  si deveni astfel portetist . Pe stradă; în toate celelalte teme ale educatiei artisitice ,profesorii nostri din liceul de artă se dedicau punând sub paleta noastră metaforică tot mapamondul curentilor artistici, în ideea dreptului de a picta în orice stil, numai meserias să fie, în vreme ce profesorii de la  facultate, institut academie sau cum se mai numesc -superioare studii- ei bine, acestia semnalau constiintei noastre de artisti in formare ,existenta curentelor de pictură troglodizată in alte tări  ba chiar profitau de ocazie sa ne sfătuiască astfel: Dar dacă vouă, vi se va intâmpla după terminarea facultătii să intâlniti comanditari obtuzi care sa încerce să vă impună legi partinice voi, nu si nu să nu vă lăsati, ci să arătati legile artei grafice de compozitie si de machetare"

Zis si făcut; anii următori , cu viata la zi, m-au obligat ca după studiile de scoală artistică să-mi  formulez in cele din urmă   propriile mele  idei profesoral artistice estetic critice ale conditiei de artist , concluzii:dacă jumătate din populatia globului terestru ar portretiza  cealaltă jumătate a populatiei de pe pământ tot n-ar fi prea multi artisti portretisti  pe lume iar spiritul concurentei abia de s-ar inălta pana la gradul de  stea a colegialitătii contemplative.

Stiu că pare arid acest stil de gândire  concretă, de aceea incerc să redau ideile  esentiale in manieră fabulistic-poetică ,ori, uneori pur si simplu n-am inspiratie deloc.

Nu pot să sufăr metoda enumerativă, insa  când voi continua acest articol o voi aborda- uf, nesuferită metodă administrativ ,birocratic poetică   

lien permanent

titre  posté le samedi 20 mars 2010 16:24

lien permanent

DESENPOEME'85  (istorie de cabaret) posté le samedi 20 mars 2010 16:23

lien permanent

comentarii critice la DESENPOEME  (istorie de cabaret) posté le mardi 02 mars 2010 18:30

lien permanent



 

ouvrir la barre
fermer la barre

Vous devez être connecté pour écrire un message à ucamariaiov

Vous devez être connecté pour ajouter ucamariaiov à vos amis

 
Créer un blog